Sursa foto: www.blog.advancedpracticemanagement.com
Anomaliile dentare se impart in doua mari categorii – cu lipsa de substanta si fara substanta. Cele fara lipsa de substanta sunt anomaliile dentare de numar, de forma, de pozitie si de volum si au legatura directa cu tratamentele cu implanturi dentare si aparate dentare.
Anomaliile dentare de numar presupun modificarea numarului de unitati dentare din cavitatea bucala. Aceste anomalii dentare sunt consecinta unor disfunctii aparute chiar in faza de formare a mugurilor dentari si pot modifica numarul dintilor in numar mai mare sau mai mic.
Lipsa unuia sau mai multor dinti de pe arcada din cauza lipsei formarii mugurilor dentari corespunzatori poarta numele de andodontie. Cea mai des intalnita anomalie dentara este cea partiala, a cel putin un dinte definitiv. Ea apare frecvent la nivelul incisivului lateral, a premolarului 2 sau a molarului de minte. Andodontia partiala poate provoca disfunctii masticatorii, deficiente de vorbire, probleme estetice si malocluzie. In functie de locul absentei dintelui, tratarea se poate face prin implant dentar sau punti dentare, mai ales daca este vorba despre o problema estetica in cazul lipsei incisivului lateral.
Anomaliile dentare de numar reprezinta de asemenea si dinti supranumerari. Ei pot erupe pe arcada sau pot fi inclusi, ambele cazuri fiind considerate ingramadiri dentare. Forma dintilor spranumerari poate fi:
- de dinte suplementar – aceeasi forma cu grupul dentar din care face parte;
- de tubercul;
- conica;
- odontom compus – dinti nanici multipli;
- odontom complex – masa dezorganizata de tesut dentar.
In functie de pozitia lor, regasim trei cazuri – meziodens, paramolar sau distomolar. Cel mai des intalnit este meziodensul – un dinte malformat, de forma conica, situat intre cei doi incisivi centrali maxilari.
Cazurile de dinti supranumerari sunt tratate prin extractii dentare, implant dentar, tratament ortodontic sau chiar chirurgical, in cazul dintilor supranumerari inclusi.